header image
 

Harap-Alb

Basmul cult

Harap-Alb

Ion Creanga

“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult,publicat in revista Convorbiri literare,in anul 1877.Autorul porneste de la modelul folcloric,caracterizat de stereotipie,reactualizeaza teme de circulatie universala,dar le organizeaza conform propriei viziuni,intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare.

Basmul cult este o specie narativa ampla,o naratiune pluriepisodica,cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice.Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor actiuni conventionale,care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.Personajele indeplinesc,prin raportare la erou,o serie de functii,ca in basmul popular,dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.Reperele temporale si spatiale sunt vagi,nedeterminate.Sunt prezente cliseele compozitionale,cifrele si obiectele magice,pormulele specifice,procedeul triplicarii.

Naratiunea la persoana a III-a este realizate de un narator comunist,dar nu si obiectiv,deoarece intervine adesea prin comentarii si reflectii,unele adresate interlocutorilor ipotetici.Naratorul se detaseaza de diegeza,si se considera responsabil numai de discursul”…poate or izbuti sa ieie fara imparatului Ros,poate nu,{…}cum le-o fi norocul.Ce-mipasa mie?Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati”.Poate fi observata in basm atitudinea fata de eroul naiv a naratorului si a personajelor.care par a cunoaste dinainte scenariul calatoriei vazute ca ritual de initiere.Calatoria lui este “imitatia unui model exemplar”,initierea tatalui,la care toti au participat altadata.Fabulosul face ca elementele supranaturale sa  nu provoace spaima sau uimire nici personajelor,nici cititorului,care accepta de la inceput conventia basmului.

In basm sunt prezente formule tipice,plasate in incipit si la final.Formula initiala”Amu cica era odata”si formula finala”Si a tinut veselia ani intregi,si acum mai tine inca:];cine se duce acolo be si mananca.Iar pe la noi,cine are bani be si mananca,iara cine nu,se uita si rabda.”sunt conventii care marcheaza simetric intrarea si iesirea din fabulos,caracterizand-ul pe cititor.Spre deosebire de basmele populare,in care formula introductiva este compusa din trei termeni,unul care atesta o existenta,altul o neaga si,cel din urma,care induce elementul fabulos,aici intrarea in text se faceex abrupto :”Amu cica era odata intr-o tara cu crai,care avea trei feciori…”.Formulele mediene,”Si merg ei o zi,si merg doua,si merg patruzeci si noua”,”si mai merge el cat merge”,”Dumnezeu sa ne tie,ca cuvantul din poveste,inainte mult mai este”,realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin interesul cititorului.

Actiunea basmului se desfasoara liniar si respecta modelul structural stereotip.Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului:o situatie initiala de echilibru,aparitia donatorilor si a ajutoarelor,actiunea de recuperare a echilibrului,reabilitatea echilibrului si rasplatirea eroului.Situatia initiala presupune o stare de echilibru:un crai avea trei feciori,iar in alta parte din lume,un frate mai mare,Verde-Imparat care avea doar fete.Aceasta il roaga sa il trimita “pe cel mai vrednic dintre nepoti”,ca sa-i urmeze la tron.

Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice corespunzatoare conflictului:binele si raul in diversele lor ipostaze.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale,dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale necesare unui imparat,in viziunea autorului.Numele personajului reflecta conditia duala:rob,sluga(Harap) de origine nobila(Alb),iar sugestia cromatica alb-negru,traversarea unei stari intermediare.

Spanul nu este doar o intruchipare a raului,ci are si rolul initiatorului,este “un rau necesar”.De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiata:”Si unii ca astia sunt trebuitori pe lume cateodata,pentru ca fac pe oameni sa piarda la minte…”.Nu doar naratorul,ci si personajele par a avea constiinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul.

Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori:fiinte cu insusiri supranaturale(Sfanta Dumunica),animale fabuloase(calul nazdravan,craiasa furnicilor si a albinelor),fapturi himerice(cei cinci tovarasi)sau obiecte miraculoase(smicelele de mar,apa vie,apa moarta) si  se confrunta cu raufacatorul.Personajul cautat este fata de imparat.

este evident ca pecia basmului,prin dimensiunea sa etica,nu urmareste sa ofere modele abstracte sau greu accesibile.Supranaturalul este,in basm,un mijloc de a face naturalul mai uman.Calitatea sa esentiala este bunatatea.Harap-Alb este un erou care nu exceleaza prin nimic decat prin omenescul sau,prin slabiciunile sale,dar si prin vradnicia sa.

“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult avand ca particularitati:reflectarea viziunii despre lume a scriitorului,umanizarea fantasticului,individualizarea personajelor,umorul si specificul limbajului.

 

Leave a Reply




Powered by WP Hashcash